PARLAMENTUL EUROPEAN
2009 - 2014
Comisia pentru dezvoltare regională
2009/2231(INI)
2.6.2010
PROIECT DE RAPORT
referitor la buna guvernanţă în materie de politică regională a UE: procedurile
de asistenţă şi control ale Comisiei Europene
(2009/2231(INI))
Comisia pentru dezvoltare regională
Raportoare: Ramona Nicole Mănescu
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN .................................3
EXPUNERE DE MOTIVE.....................................................................................................8
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la buna guvernanţă în materie de politică regională a UE: procedurile de
asistenţă şi control ale Comisiei Europene
(2009/2231(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolele 174-
178,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de
stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională,
Fondul social european şi Fondul de coeziune
1
– având în vedere Rezoluţia sa din 21 octombrie 2008 referitoare la guvernarea şi
parteneriatul la nivel naţional, regional şi la nivel de proiect în domeniul politicii
regionale
2
– având în vedere Cartea albă din 17-18 iunie 2009 a Comitetului Regiunilor privind
guvernanţa pe mai multe niveluri şi raportul de consultare,
– având în vedere concluziile reuniunii informale la nivel ministerial care a avut loc la 16-
17 martie 2010 la Malaga,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 septembrie 2004 intitulată
„Responsabilităţile ce le revin statelor membre și Comisiei în ceea ce priveşte
administrarea comună a fondurilor structurale şi a fondului de coeziune - situaţia actuală şi
perspectivele pentru noua perioadă de programare de după 2006” (COM(2004)0580),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 mai 2008 privind rezultatele negocierilor
referitoare la strategiile şi programele din domeniul politicii de coeziune pentru perioada
de programare 2007-2013 (COM(2008)0301),
– având în vedere raportul anual al Curţii de Conturi privind execuţia bugetului aferent
exerciţiilor financiare 2006 şi 2008,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2008 intitulată „Plan de acţiune
privind întărirea rolului de supraveghere al Comisiei din cadrul gestionării repartizate a
acţiunilor structurale” (COM(2008)0097).
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 februarie 2009 intitulată „Raport referitor la
punerea în aplicare a Planului de acțiune privind întărirea rolului de supraveghere al
Comisiei din cadrul gestionării repartizate a acţiunilor structurale” (COM(2009)0042),
– având în vedere comunicarea comisarilor Samecki şi Špidla către Comisie din 28
octombrie 2009 care conţine un raport interimar referitor la rezultatele planului de acțiune
privind întărirea rolului de supraveghere al Comisiei din cadrul gestionării repartizate a
acţiunilor structurale (SEC(2009)1463),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 februarie 2010 referitoare la impactul
Planului de acțiune privind întărirea rolului de supraveghere al Comisiei din cadrul
gestionării repartizate a acţiunilor structurale (COM(2010)0052),
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7–0000/2010),
A. întrucât politica de coeziune joacă un rol primordial în aplicarea guvernanţei pe mai multe
niveluri, fiind un instrument de îmbunătăţire a calităţii procesului de luare a deciziilor
datorită participării în mod activ a autorităţilor subnaţionale încă din etapa prelegislativă a
dezbaterilor;
B. întrucât raportul Curţii de Conturi din 2006 a demonstrat că sistemele în vigoare de
control al politicii de coeziune nu erau suficient de eficiente, având o rată de eroare de
12% în ceea ce priveşte cheltuielile rambursate, iar raportul din 2008 a confirmat aceste
date, indicând că 11% din fonduri au fost rambursate în mod eronat;
C. întrucât Comisia trebuie să îşi întărească rolul de supraveghere cu scopul de a reduce
incidenţa erorilor, de a îmbunătăţi sistemul de control şi de a spori ajutorul acordat
autorităţilor subnaţionale şi beneficiarilor, toate acestea conducând, pe termen lung, la o
politică mai clar orientată spre rezultate şi mai uşor de aplicat;
Aplicarea guvernanţei pe mai multe niveluri
1. salută Cartea albă a COR privind guvernanţa pe mai multe niveluri şi recunoaşterea
subsidiarităţii subnaţionale în Tratatul de la Lisabona; subliniază faptul că abordarea pe
mai multe niveluri ar trebui să se aplice părţilor implicate la acelaşi nivel atât vertical, cât
şi orizontal în ceea ce priveşte politicile Uniunii unde statele au competenţe comune,
inclusiv în ceea ce priveşte politica de coeziune;
2. salută concluziile reuniunii informale la nivel ministerial de la Malaga din martie 2010 şi
consideră că guvernanţa pe mai multe niveluri reprezintă o condiţie prealabilă pentru
realizarea coeziunii teritoriale în Europa; solicită ca acest principiu să devină obligatoriu
pentru statele membre în domeniile de politică unde impactul la nivelul teritoriului este
semnificativ, cu scopul de a asigura dezvoltarea teritorială echilibrată, în conformitate cu
principiul subsidiarităţii; subliniază că o astfel de prevedere nu ar trebui în niciun caz să
conducă la proceduri mai greoaie;
3. subliniază că, datorită relaţiilor transfrontaliere care s-au format între actorii din sectorul
public şi privat, guvernanţa pe mai multe niveluri permite o mai bună exploatare a
potenţialului oferit de cooperarea teritorială; îndeamnă statele membre care nu au făcut-o
încă să adopte fără întârziere dispoziţiile necesare în vederea înfiinţării Grupărilor
europene de cooperare teritorială; recomandă Comisiei să încurajeze schimbul de
informaţii între Grupările europene de cooperare teritorială existente şi cele în curs de
înfiinţare;
4. invită autorităţile naţionale, regionale şi locale să utilizeze mai des abordarea integrată în
perioada de programare actuală; propune ca această abordare să devină obligatorie în
contextul viitoarei politici de coeziune;
5. îndeamnă Comisia să elaboreze un ghid pentru actorii din sectorul public şi privat privind
punerea în practică a principiilor de guvernanţă pe mai multe niveluri şi a abordării
integrate; recomandă ca măsurile ce vizează promovarea acestor două abordări să fie
finanţate în cadrul asistenţei tehnice oferite de FEDER;
6. recomandă Comitetului Regiunilor să folosească zilele porţilor deschise din 2010 ca pe o
oportunitate pentru a încuraja şi aprofunda dezbaterile privind guvernanţa pe mai multe
niveluri; sugerează lansarea şi introducerea unei etichete europene în materie de
guvernanţă pe mai multe niveluri în regiunile membre ale COR, începând cu 2011;
7. îndeamnă statele membre să implice autorităţile regionale şi locale pertinente încă din
etapele iniţiale ale negocierilor privind legislaţia Uniunii şi programele care beneficiază de
fonduri structurale cu scopul de a face posibil dialogul în timp util la diferitele niveluri ale
guvernării; îndeamnă aceste autorităţi să facă parte din organele de luare a deciziilor
responsabile, pe picior de egalitate cu reprezentanţii naţionali;
8. solicită, de asemenea, statelor membre să consolideze rolul autorităţilor locale şi regionale
în gestionarea şi punerea în aplicare a programului, după caz; recomandă adoptarea, în
cadrul politicii de coeziune, a metodologiei de dezvoltare locală bazate pe parteneriate
locale, în special pentru proiectele legate de aspecte urbane, rurale şi transfrontaliere;
9. îndeamnă Comisia să prezinte o definiţie comună a conceptului de parteneriat, ca o
condiţie pentru realizarea de parteneriate reale cu autorităţile regionale şi locale; solicită
Comisiei să controleze temeinic aplicarea acestui principiu prin crearea de instrumente de
evaluare specifice şi să răspândească cele mai bune practici în acest domeniu prin
intermediul instrumentelor TIC;
10. solicită ca principiul guvernanţei pe mai multe niveluri să fie integrat în toate etapele de
elaborare şi implementare a Strategiei UE 2020 pentru a asigura asumarea reală a
rezultatelor de către autorităţile regionale şi locale, care trebuie să îl aplice;
11. solicită Comisiei să creeze un program de formare şi mobilitate pentru actorii la nivel
local şi regional implicaţi în administrarea programelor de politică de coeziune;
Consolidarea rolului Comisiei în contextul sprijinirii autorităţilor regionale şi locale
12. consideră că, în contextul întăririi rolului autorităţilor locale şi regionale, rolul de
supraveghere al Comisiei trebuie consolidat, punându-se accentul mai degrabă pe
controlul sistemelor de audit, decât pe proiectele unice; îndeamnă Comisia să finalizeze
aprobarea rapoartelor referitoare la evaluarea conformităţii cu scopul de a evita întârzierea
plăţilor şi pierderea de fonduri ca urmare a nerespectării angajamentelor şi să elaboreze o
propunere privind riscul de eroare acceptabil înainte de 2012;
13. salută concluziile raportului Comisiei privind planul de acţiune din februarie 2010 şi
măsurile corective şi de prevenire iniţiate până în prezent; invită DG REGIO să continue
aceste activităţi pe întreaga durată a perioadei de aplicare pentru a menţine dinamica a
planului de acţiune;
14. invită Comisia să consolideze iniţiativa „formarea formatorilor” pentru autorităţile
administrative şi de certificare; subliniază că ar trebui să existe o monitorizare constantă
cu scopul de a garanta că conţinuturile formării sunt cu adevărat transferate la nivelurile
inferioare în mod echilibrat, fără a neglija actorii implicaţi la nivel local;
15. îndeamnă Comisia să lanseze cu rapiditate noul portal în baza de date IFC 2007, care
permite accesul direct la informaţiile relevante tuturor actorilor care se ocupă cu fonduri
structurale; recomandă statelor membre să promoveze şi să difuzeze informaţii cu privire
la acest instrument atât în rândul autorităţilor locale şi regionale, cât şi al beneficiarilor
finali;
16. invită Comisia să creeze mecanisme de asistenţă tehnică pentru a promova cunoaşterea la
nivel regional şi local aspectelor legate de aplicare, în special în cadrul UE-12, care sunt
încă mai puţin informate şi au mai puţină experienţă în ceea ce priveşte normele care
reglementează politica de coeziune;
17. îndeamnă la o aplicare standardizată a modelului de audit unic la toate nivelurile de audit
pentru a evita duplicarea auditurilor şi controlul excesiv; îndeamnă Comisia să publice un
manual de audit unic, care să includă toate orientările elaborate până acum;
18. invită statele membre să exploateze în continuare instrumentele de inginerie financiară
pentru a spori calitatea proiectelor şi participarea actorilor din sectorul privat, în special a
IMM-urilor, la proiectele europene; invită Comisia să simplifice normele de funcţionare a
acestor instrumente, a căror complexitate actuală limitează gradul lor de utilizare;
19. îşi exprimă convingerea cu privire la faptul că respectarea procedurilor nu se poate face
prin compromiterea calităţii intervenţiilor; solicită Comisiei elaborarea unei politici
orientate mai degrabă spre rezultate, care să se axeze pe rezultate de calitate şi pe
dezvoltarea de proiecte strategice, nu pe efectuarea de controale; în acest sens, îndeamnă
Comisia să elaboreze indicatori obiectivi şi măsurabili care să fie comparabili în întreaga
Uniune;
20. salută simplificarea în curs a regulamentelor privind fondurile structurale; solicită
simplificarea arhitecturii fondurilor după 2013, nu ca efect al crizei economice, ci ca
principiu general al viitoarei politici de coeziune, cu scopul de a evita descurajarea unor
parteneri potenţiali cu privire la participarea la proiecte;
21. solicită Comisiei să adopte principiile diferenţierii şi proporţionalităţii în viitoarele
regulamente şi să adapteze cerinţele în conformitate cu amploarea programelor şi natura
partenerilor, în special în cazul în care sunt implicate autorităţile publice locale; solicită
utilizarea la scară mai largă a sumelor și ratelor forfetare pentru toate fondurile, în special
pentru cheltuielile generale şi asistenţa tehnică; propune ca, în cazul proiectelor
inovatoare, să fie prevăzute criterii de evaluare mai flexibile şi, în cazul proiectelor pilot,
cerinţe mai puţin riguroase;
22. în vederea elaborării, în viitor, a unei politici mai uşor de aplicat, solicită creşterea
gradului de armonizare şi de integrare a normelor de reglementare a fondurilor structurale,
evitând fragmentarea unui proces în părţi diferite pentru a solicita fonduri diferite;
recomandă ca accentul să nu se pună doar pe regularitatea cheltuielilor, ci şi pe calitatea
intervenţiilor şi ca resursele să fie direcţionate înspre consolidarea asistenţei în domeniul
administrării;
23. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei
şi statelor membre.
EXPUNERE DE MOTIVE
În cursul ultimelor decenii, descentralizarea autorităţilor în mai multe state membre a
contribuit la consolidarea semnificativă a competenţelor autorităţilor locale şi regionale în
ceea ce priveşte elaborarea politicilor comunitare.
Includerea subsidiarităţii subnaţionale în dreptul comunitar prin Tratatul de reformă pentru
politicile unde statele au competenţe comune permite în prezent autorităţilor teritoriale să se
implice într-o mai mare măsură în procesul de luare a deciziilor atât în etapa de elaborare, cât
şi în cea de aplicare a politicilor, în calitate de parteneri cu drepturi depline de participare la
realizarea obiectivelor comunitare.
Acest pas important în vederea unei mai bune guvernanţe pe mai multe niveluri răspunde
solicitărilor repetate ale Parlamentului cu privire la sporirea gradului de implicare a
autorităţilor subnaţionale în elaborarea politicilor, cu respectarea permanentă a diferitelor
tradiţii constituţionale naţionale.
O aplicare eficace depinde într-o foarte mare măsură de modul de elaborare a politicilor;
implicarea autorităţilor locale sau regionale încă din această etapă, întrucât acestea cunosc cel
mai bine nevoile teritoriului şi populaţiei lor, reprezintă o garanţie a obţinerii unor rezultate
mai bune într-o etapă ulterioară.
Prin urmare, este esenţial să se accentueze etapa prelegislativă a procesului de luare a
deciziilor şi valoarea adăugată oferită de politicile şi cele mai bune practici aplicate la nivel
local şi regional pentru elaborarea strategiilor teritoriale ale UE.
Politica de coeziune joacă un rol primordial în aplicarea acestei abordări: dimensiunea sa
regională şi aplicarea principiului parteneriatului reprezintă valoarea sa adăugată şi contribuie
la asigurarea eficacităţii şi durabilităţii acesteia.
Cartea albă a Comitetului Regiunilor privind guvernanţa pe mai multe niveluri
Cartea albă a Comitetului Regiunilor a generat o dezbatere oportună referitoare la viziunea
comună asupra acestui principiu ca instrument practic de luare a deciziilor în ceea ce priveşte
politicile unde statele au competenţe comune.
Aspectele enumerate mai jos sunt luate în considerare pentru a examina felul în care se poate
îmbunătăţi abordarea guvernanţei pe mai multe niveluri în domeniul politicii de coeziune:
· Ambele dimensiuni ale guvernanţei pe mai multe niveluri, cea verticală - cooperarea
dintre autorităţi la mai multe niveluri de guvernare, inclusiv a actorilor din sectoarele
economic şi social – şi cea orizontală, între actorii de la acelaşi nivel, sunt necesare pentru
a asigura cooperarea pe mai multe niveluri între actori şi o abordare integrată a politicilor.
· O definiţie mai clară a principiului parteneriatului ar facilita crearea de parteneriate reale
cu autorităţile locale şi regionale; în mod deosebit, rolul şi consultările cu autorităţile
locale trebuie intensificate încă din etapele de început ale negocierilor privind dezbaterile
UE. Adesea, principiul parteneriatului nu funcţionează, ca urmare a implicării reduse a
autorităţilor locale.
· Dezbaterea privind guvernanţa pe mai multe niveluri este strâns legată de cea privind
coeziunea teritorială: implicarea părţilor de la nivel subnaţional în îndeplinirea
obiectivelor UE reprezintă o condiţie prealabilă pentru aplicarea eficientă a coeziunii
teritoriale. În cazul în care cartea verde ar fi urmată de o Carte albă privind coeziunea
teritorială, aceasta ar reprezenta un instrument util în vederea clarificării modului de
aplicare a coeziunii teritoriale prin intermediul guvernanţei pe mai multe niveluri în cadrul
viitoarei politici regionale şi ar contribui la dezbaterea privind următorul pachet legislativ.
· Potenţialului oferit de cooperarea teritorială trebuie să fie exploatat într-o mai mare
măsură pentru a promova cooperarea pe mai multe niveluri, dincolo de frontierele
naţionale. Regiunile transfrontaliere dispun de un potenţial teritorial care nu a fost
valorificat şi reprezintă un loc de convergenţă a politicilor. În plus, rolul vital jucat de
cooperarea teritorială în vederea realizării obiectivelor UE 2020 a fost evidenţiat în multe
dintre răspunsurile din cadrul celei mai recente consultări publice. Instrumentul de care
dispun Grupările europene de cooperare teritorială ar trebui utilizat cu scopul de înfiinţa
sisteme de guvernanţă transfrontalieră şi de a asigura asumarea diferitelor politici la nivel
local şi regional.
· Simplificarea normelor la nivel comunitar şi naţional reprezintă o condiţie prealabilă
pentru o mai bună guvernanţă în cadrul politicii de coeziune. Ultimele modificări aduse de
Regulamentele privind dispoziţiile generale şi FEDER reprezintă paşi importanţi pentru
realizarea acesteia, dar simplificarea nu ar trebui să aibă legătură doar cu o situaţie
temporară sau extraordinară, cum a fost criza economică. Dimpotrivă, aceasta ar trebui să
fie un model pentru întreaga legislaţie privind fondurile structurale în viitor. De asemenea,
statele membre ar trebui să simplifice dispoziţiile naţionale, care adesea sporesc sarcinile
administrative la un nivel care nu este cerut de normele comunitare. Pentru a
contrabalansa acest aspect, este necesară crearea la toate nivelurile a unei culturi mai
puternice a evaluării cu scopul de a asigura controale eficiente şi de a evita erorile.
Consolidarea rolului Comisiei în contextul sprijinirii autorităţilor regionale şi locale
Cea de-a doua parte a raportului analizează mecanismele gestionării în comun, în special
diferitele responsabilităţi ale Comisiei Europene şi ale statelor membre şi formulează
recomandări privind modalităţile de îmbunătăţire a sistemului de aplicare a programelor.
Întrucât raportul Curţii de Conturi din 2006 a demonstrat că sistemele în vigoare de control al
politicii de coeziune nu erau suficient de eficiente, având o rată de eroare de 12% în ceea ce
priveşte cheltuielile rambursate. Raportul din 2008 a confirmat aceste date, indicând că 11%
din fonduri au fost rambursate în mod eronat.
Într-adevăr, aceste date nu reflectă în totalitate situaţia reală, deoarece includ şi perioada
2000-2006, când cerinţele în materie de control din prezent nu erau în vigoare.
Cu toate acestea, în prezent, în lipsa datelor necesare pentru evaluarea eficacităţii noilor
dispoziţii pentru 2007-2013, se presupune că gradul de eroare în cazul fondurilor structurale
este prea ridicat şi că trebuie să se depună în continuare eforturi în vederea îmbunătăţirii
eficienţei sistemelor de control.
Planul de acţiune din 2008 al Comisiei privind modalităţile de consolidare a rolului său de
supraveghere conţineau o serie de măsuri luate de Comisie în vederea îmbunătăţirii
performanţei fondurilor, care includeau atât măsuri corective, cât şi măsuri de prevenire
pentru viitor.
Aceste măsuri sunt examinate şi se prezintă primele câteva recomandări pentru perioada de
programare actuală privind modalităţile de sporire a sarcinilor Comisiei în ceea ce priveşte
procedurile de gestionare şi control şi modalităţile de consolidare a rolului său de coordonare
în timpul etapei de control.
Într-adevăr, aplicarea timp de un an a programului nu este suficientă pentru a evalua pe deplin
impactul global al măsurilor luate. Cu toate acestea, pot fi deja identificate elemente
încurajatoare în cele două comunicări referitoare la impactul planului de acţiune comunicate
de Comisie la 3 februarie 2009 şi, respectiv, la 18 februarie 2010.
Astfel cum se prevede în momentul de faţă, supravegherea de către Comisie nu este
considerată suficientă şi nu poate compensa ineficienţa sistemelor de control de la nivel
naţional de-a lungul întregii perioade multianuale. Rolul de audit al Comisiei ar trebui să fie
sporit la începerea programelor, iar nivelul naţional ar trebui să joace un rol mai important în
etapa de aplicare.
În special, trebuie efectuate ajustări în cazul actualului sistem de evaluare a conformităţii
pentru a garanta eficacitatea sa pe durata întregii perioade de programare. Acest exerciţiu nu
s-a încheiat încă, ceea ce ar putea conduce la întârzierea plăţilor şi pierderea de fonduri ca
urmare a dezangajării automate.
În perioada de aplicare, controlul trebuie îmbunătăţit prin sporirea controalelor inopinate şi a
asistenţei pentru controlul la primul nivel efectuat de autorităţile de gestionare pentru a
corecta neregularităţile în timp util şi pentru a reduce rata de eroare totală. Activităţile de
formarea şi îndrumare efectuate de către Comisie ar trebui să se concentreze mai mult asupra
acestui nivel, unde apare cel mai mare procent de eroare şi, în special, asupra sectoarelor în
care este identificat cel mai înalt procent de neregularităţi - cheltuieli neeligibile şi achiziţii
publice.
Normele prea complexe de reglementare a fondurilor structurale sunt parţial responsabile
pentru aceste erori. Având în vedere numeroşii actori implicaţi, sistemul gestionării comune
care este caracteristic politicii de coeziune implică un grad ridicat de complexitate în ceea ce
priveşte interpretarea şi aplicarea acestor norme. Aceasta este într-adevăr valoarea adăugată a
fondurilor structurale, însă, în acelaşi timp, generează un risc de eroare mai ridicat.
Prin urmare, normele ar trebui simplificate pentru a garanta proceduri mai uşor de aplicat şi
pentru a evita descurajarea unor parteneri potenţiali cu privire la participarea la proiecte.
În acelaşi timp, Comisia trebuie să-şi întărească rolul de pol de cunoaştere în beneficiul
nivelurilor de guvernanţă inferioare, prin intermediul iniţiativelor de reglementare şi de alt tip;
unele dintre acestea sunt deja în vigoare, dar trebuie îmbunătăţite.
Ar trebui să se asigure creşterea investiţiilor în ceea ce priveşte asistenţa financiară şi
formarea pentru ca administraţiile regionale şi naţionale să poată spori capacităţile şi gradul
de cunoaştere a normelor de către autorităţile însărcinate cu gestionarea programului. În noile
state membre în special, unde această practică este încă nouă, ar trebui să se acorde prioritate
investiţiilor în capacitatea instituţională.
Pe termen mediu, aceasta ar permite implicarea mai multor autorităţi subnaţionale în
gestionarea şi controlul programelor, Comisia asumându-şi mai degrabă un rol consolidat de
coordonare.
În afară de măsurile luate prin intermediul planului de acţiune, ar trebui valorificate şi alte
iniţiative:
· consolidarea asistenţei acordate de Comisie autorităţilor de gestionare, având în vedere că
majoritatea erorilor apar la controlul efectuat la primul nivel, prin intermediul atelierelor de
lucru pe această temă, al notelor orientative, prin schimbul de bune practici şi formarea
funcţionarilor responsabili de gestionare. ar trebui instaurată o monitorizare constantă a
transferului real de măsuri de formare destinate autorităţilor de gestionare cu scopul de a
verifica transmiterea cunoştinţelor, acordându-se o atenţie specială nivelului local;
· garantarea unei mai bune coordonări între nivelurile de control pentru a evita duplicarea
auditurilor şi controlul excesiv; pe termen lung, îmbunătăţirea coordonării ar elibera
resurse în cadrul Comisiei, care să fie alocate pentru consolidarea asistenţei în domeniul
gestiunii;
· noul portal în baza de date IFC 2007 ar trebui să devină funcţional neîntârziat, întrucât
acesta ar permite accesul direct la informaţiile relevante tuturor actorilor care au de-a face
cu fonduri;
· potenţialul instrumentelor de inginerie financiară ar trebui exploatat în continuare pentru a
permite atât dezvoltarea de proiecte strategice de calitate şi participarea actorilor din
sectorul privat, în special a IMM-urilor, şi a capitalurilor la proiecte europene; datorită
faptului că în prezent acestea nu sunt îndeajuns utilizate, din cauza complexităţii lor
ridicate, dezbaterea privind guvernanţa acestora este foarte urgentă;
· mai multă coerenţă la nivel comunitar în ceea ce priveşte normele diferitelor fonduri ar
face posibilă o abordare mai integrată.
***
Anumite măsuri corective ar trebui luate de urgenţă pentru a da rezultate încă din timpul
actualei perioade de programare. Pe termen lung ar trebui luate alte măsuri, rezultate în urma
unei dezbateri cu un puternic caracter politic privind politica de coeziune după 2013.
Activitatea de simplificare, începută în 2007 în cadrul grupului operativ al Comisiei, ar trebui,
pe de o parte, să se concentreze asupra sugestiilor de îmbunătăţire a practicilor în perioada de
aplicare actuală; pe de altă parte, ar trebui prezentate noi propuneri în vederea simplificării
modului de funcţionare a politicii de coeziune; simplificarea va deveni un principiu orizontal
de durată, care să stea la baza întregii filozofii a viitoarei politici de coeziune.
Este necesar să se examineze cu atenţie modalităţile de îmbunătăţire a guvernanţei şi, prin
urmare, a eficacităţii sistemului de administrare a fondurilor structurale în perioada de după
2013. Discuţiile în cadrul Grupului la nivel înalt privind viitoarea politică de coeziune ar
trebui să ţină seama într-o foarte mare măsură de acest aspect, iar Parlamentul ar trebui să se
implice în mod activ în această dezbatere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu